Lutesc Romina partea a 2-a

*Atentie! In timpul acestei sedinte foto si-a pierdut viata un ursulet de plus. In rest, nici un alt animal viu, care se misca, respira sau ii curg mucii nu a fost avariat!

Pe scurt, "Project Calendaru" a fost cea mai placuta lucrare de anul acesta.

Pe lung, lucrurie au decurs asa:

Dupa prima sedinta foto ne-am dat seama ca desi acolo sunt mai mult de 12 poze nu neaparat sunt 12 poze reprezentative pentru fiecare luna si care sa fie diferite intre ele ca idee. Asta pe de-o parte era bine pentru ca la a 2-a sedinta se schimba recuzita si rau pentru ca Romina racise iar mie mi s-a stricat adaptorul de la cablu sincron... si nu stiam daca mi se va declansa blitz-ul. Partea si mai buna a fost ca inainte de a 2-a sedinta am stabilit destul de detaliat ce fel de poze sa facem iar asta pentru mine insemna o sedinta foto mult mai relaxata. Deja stiam la ce inaltime sa reglez blitz-ul, la ce putere, care sunt locurile unde il pot pune etc. Adaptorul de cablu sincron il reparasem vineri seara dar pe cand am ajuns la Romina, a mai mers 10 cadre apoi dadea rateuri. A trebuit sa renunt la el si sa declansez Sb-ul cu blitz-ul de la aparat si am avut mare noroc ca eram intr-o camera mica altfel celula de declansare a Sb-ului n-ar fi perceput lumina de la aparat.

Alta problema de care ne-am lovit a fost recuzita. Trebuia sa fac rost de un halat alb, tensiometru, siringa, fiole cu "ceva", si stetoscop. De toate am facut rost dar halatul pe care l-am avut a fost unul universal ca era putin cam larg si pentru mine... iar pentru Romina care este mult mai mica... era ca un halat de baie. Si pe langa asta l-am sifonat eu cand l-am adus. De fapt oricum era dintr-un material cam moale si se sifona cam repede.

Asta mi-a dat de gandit ca daca mai trebuie sa ma deplasez undeva cu recuzita, nu degeaba am agatatoare la manerul din spate de la masina, deci pot sa ma duc cu hainele pe umeras.

Din cauza ca aveam totul la dispozitie si stiam ce trebuie sa facem, sedinta s-a terminat mult mai repede. in aproximativ 3 ore si ceva m-am intors acasa. Abia am reusit sa car inapoi toata aparatura, 2 plase si palaria aia de paie... pe o ninsoare enervanta care intra in ciorapi, dupa gat, sub maneci, in ochi, si urechi. Evident ca eu la cat sunt de comod eram in adidasi de vara pentru ca deh... parchez masina langa bloc... cat am de mers pe jos? Intr-adevar nu aveam mult, dar pe langa masina erau 10cm de zapada prin care trebuia sa calc. Pe langa asta trebuia sa si curat masina de zapada si bineinteles ca nici masnusi nu aveam. Dar e chiar logic... la ce sa-mi trebuiasca manusi? Cu chiu cu vai am ajuns acasa pentru ca autoritatile iar au fost luate pe nepregatie (la jumatea lui decembrie) de venirea iernii si nici nu iti mai dadeai seama unde e drum, unde e trotuar, unde se delimiteaza benzile... Cand am ajuns acasa 5 minute m-am chinuit sa urc masina pe bordura facand manevre ca la Camel Trophy si speram sa nu iasa nici un vecin pe geam sa ma vada cum ma chinui ca un incepator sa fac parcarea cu spatele. Pana la urma am renuntat si am facut un tur de zona in cautarea altui loc de parcare da putin mai departe de bloc. Si cum legile lui Murphy inca sunt valabile, ninsoarea a devenit mai "agresiva" si m-a fortat sa-mi pun palaria de paie pe cap... ca deh, si-asa nu iesise nimeni pe geam si nu aveau cum sa ma vada. Dar... in fata blocului erau 3 prieteni care se pregateau sa plece la cineva... si alta intrare la bloc nu mai exista fara sa trebuiasca sa sari gardu.

Asta e ca si atunci cand iti faci freza si te aranjezi dar nu te intalnesti cu nimeni si cand mergi pana la magazin sa-ti cumperi o guma in slapi si cu paru ciufulit te intalnesti cu toate fetele pe care vrei sa le scoti in oras.

0 comentarii: