Rezervatia Sasca Montana

Excursia din acest week-end a fost una spontana si datorata unei prietene, Alexandra Balcu.

Vineri pe la 12-13 intru si eu pe messenger sa verific chestiile mele care trebuie verificate zilnic. Nici bine nu apuc sa trec online ca vad mesaj de la Alexandra, o fosta colega de facultate care ma intreaba ce fac week-end-ul asta. Stau putin si ma gandesc... si zic... pai, sambata ar fi intalnirea fotografilor dar in rest inca nu am planificat nimic.

Apoi a venit invitatia sa merg cu ea, prietenu ei si inca vreo cateva persoane langa Sasca Montana (satul Potoc mai exact) de vineri pana duminica. Si eu cum prima data incep sa opun rezistenta in loc sa pun intrebari ia-m zis ca nu pot sa merg, ca-s racit, ca-s fitzos, ca n-am chef, ca o sa mor, ca trebuie sa stau acasa in caz ca incepe razboiul si trebuie sa am grija de pisica etc etc. M-a lasat in pace ca a vazut ca nu ma poate convinge si a zis ca ma suna mai in colo sa ma intrebe daca ma razgandesc.

Apoi am inchis telefonul stiind ca oricum nu o sa ma duc. Si uite asa la ora 20 eu eram in masina cu Gabi si Alexandra in drum spre Potoc.

Pe masina Alexandra imi tot zicea ca e fain acolo si ca am ce poza si ca o sa vad ca nu o sa-mi para rau ca am plecat cu ei etc etc. Iar eu ma gandeam... sa vezi ce fain o sa fie daca o sa fac febra si va stric week-end-u, sa vezi ce fain o sa fie daca nu-mi place patul in care dorm, sa vezi ce fitze am eu cateodata, sa vezi ca nu prea o sa fie ceva de pozat.

Seara pe la 10 am ajuns in Potoc si a inceput despachetatul bagajelor din masina. Si acum incepeau emotiile... Oare unde dorm? Daca o sa-mi fie frig? Pe cine deranjez daca vreau sa merg noaptea la baie? Daca n-am somn? Daca incep sa tusesc? Daca imi curg mucii? Pana la urma totul a fost ok... in camera era foarte cald, patu era foarte moale, si am dormit mai bine decat acasa. Cand am ajuns acasa si m-am pus in patul meu am fost tare dezamagit :))

Sambata dimineata am plecat cu Alexandra prin sat sa facem poze, impreuna cu catelusa ei Chilly Nu am mers sa-mi arate ceva anume ca sa pozez ci pur si simplu am plecat la plimbare prin sat fara sa avem o destinatie anume.

Si mie cum imi place sa pun intrebari capcana cateodata, o intreb pe Alexandra:
- Tu sti destul de bine satu?
- Nu
- Deci ne putem pierde usor?
- Da...

Ok... oare de ce am intrebat? Bine macar ca am sculele necesare la mine si pot face fata la orice subiect imi ofera natura... sau satu... sau vre-un lup scapat din rezervatie (nu stiu daca sunt lupi in rezervatie dar e mai bine sa fi prudent si sa gandesti chestiile astea inainte sa se intample).

Am mers cat am mers prin sat, am facut cateva poze, dar inca nu simteam ca o sa plec acasa cu acea poza de care voi fi multumit. Dar, am dat peste un satean cu o paine inceputa sub brat cu care am inceput sa schimbam cateva vorbe. Mai mult el era dornic de conversatie si curios cine suntem si ce cautam in sat.

Si cand Alexandra l-a intrebat ce mai putem vizita aici in zona, ne-a spus de o cetate veche aici "pe dealu ala" unde Maria Tereza a ascuns o comoara ca sa nu o gaseasca Turcii si cum el pe vremea comunistilor, impreuna cu altii, au sapat la cetate dupa comoara si au fost arestati urmand sa faca puscarie in Timisoara si Caransebes. Povestea au mai confirmat-o si altii dar inca nu am gasit nimic concret nici pe internet. Si cam atat despre povestile lui Nicolae, pentru ca imediat la intrare in rezervatie, eu am vazut o comoara pe care o cautam de mult si ma tot plangeam ca nu o gasesc. In sfarsit! pomi singuratici! Si nu unul, ci MULTI! Si cum Alexandra era fascinata de povestile lui Nicolae si nu a mai vrut sa vina cu mine cateva sute de metri ca sa pozez pomii, i-am lasat pe amandoi in urma sa discute.

In sfarsit aveam si eu acele poze de care puteam fi multumit si sa nu simt ca plec acasa cu cardul gol.

Duminica urma sa mergem la pastravaria care se afla in rezervatie si sa vizitam si o cascada. Deja ma gandeam: Na, ete scartz... niste pesti si o cascada... si parca vad ca e cascada Susara la care am fost in 2007, pe care am vazut-o noaptea, am umblat pe jos 5 ore (dus-intors), am avut apa in bocanci, si inapoi la cabana am mers de parca aveam caramizi in picioare, injuram de toti dracii si vroiam sa ma descalt... dar era prea frig ca sa ma descalt si oricum apa din bocanci se incalzise deja.

Gabi tot spunea despre cascada ca e faina si "sa vezi ce culori frumoase sunt"... si mie imi venea in minte tot cascada Susara pe fond negru, pozata cu blitz-ul de pe aparat, la 1 noaptea, si de bocancii uzi. Ma bucur totusi ca a avut dreptate Gabi. Nu era vorba de cascada Susara ci de cascada Vaioaga si intr-adevar erau culori frumoase. Dar, geniul de mine, avand un moment de inspiratie, nu tocmai vechi, cand am plecat din Timisoara am luat stralucita decizie de a lasa trepiedul si filtrul ND acasa! 70-300-le l-am luat cu mine, pentru ca eram patit de data trecuta de la intalnirea fotovest, dar trepiedu... eh, trebuia sa patesc si cu trepiedul ceva asemanator. Bine ca au fost destule pietre in jur pe care am putut pune aparatul ca sa am si eu parte de niste declansari de peste 1 secunda. Fara filtru ND? Da... pentru ca D-zeu probabil m-a auzit cum tot comentez si a zis, hai sa fac cerul innorat cat pozeaza asta cascada macar asa tace din gura.

Si am tacut din gura... chiar nu am mai comentat nimic. Eram prea preocupat sa gasesc cat mai multe pietre pe care sa pun aparatu foto, sa scad iso la 100, sa pun diafragma maxima care mi-o permitea obiectivul (Tamron 17-50mm F2.8) si anume F32, si apoi sa-i zic la D-zeu sa faca mai putina lumina daca trebuie. Dar D-zeu cred ca fotografiaza tot cu un D80 pentru ca mi-a oferit lumina la limita si am folosit timpi sub 2 secunde, ceea ce a fost destul ca sa obtin efectul pe care il vroiam.

Ar fi fost bun si trepiedu... as fi avut si alte unghiuri cu cascada... as fi fost mai fericit daca eram mai atent :)) . Dar, si fara trepied m-am descurcat cat de cat.

Dupa ce am vazut cascada, am pornit spre pastravarie... unde in stilul romanesc am fost intampinati la poarta de o tablita pe care scria "Intra cine vrea, iese cine poate". Nu, glumeam... romanii nu pot fi asa de haiosi. Ei au scris: Accestul permis numai clientilor (sau ceva de genu). Deci poti intra, dar numa daca vrei sa cumperi. Dar daca vreau sa cumpar dar nu-mi place ce gasesc? Eh, nu mai conteaza. Inchei cu restul pozelor facute la cascada si una facuta de Alexandra.





1 comentarii:

salahhe said...

In ultima poza arati ca si cum te-ai photoshopat intr-o fotografie.