Raul si Adriana Suciu

Vineri seara (13 noiembrie)... inainte de nunta... eu... aveam emotii.

Stiam cu aproximativ 2 luni inainte cand va fi nunta si totusi ceva ma framanta. De fapt erau mai multe... nu ma intalnisem cu ei fata in fata ci doar am vorbit la telefon si prin mailuri, nu apucasem sa-mi fac planul de nunta si nu stiam cat de deschisi vor fi ei la ideile mele. Nici traseul nu il aveam fixat bine de tot si ma gandeam ca trebuie sa improvizez din mers, ceea ce mie nu prea imi place. Ma rog, accept un oarecare grad de improvizatie dar sa am si planul bine pus la punct. Asa ca seara mi-am luat teancul de hartiute post it si am inceput sa trec ideile pe foaie in functie de zona in care vom face pozele.

Dupa ce am facut planul, incepusem sa ma gandesc la pozele din biserica. La baptisti nu stiam nimic din ceea ce se face in timpul ceremoniei si eram nelinistit ca voi rata anumite momente din cauza ca nu stiu ordinea si importanta lor. Iar dupa biserica?! Ce se va intampla? Stiam ca vor fi niste joculete dar nu se va dansa... si eu?! Ce pozez atunci? Joculete? Ce fel de joculete? Nici Raul cu Adriana nu stiau ce fel de joculete vor fi, deci urma sa fie surpriza si pentru ei. Excelent... eu care planific in detaliu aproape tot ce pot urma sa am parte de o nunta la care 80% din activitati erau necunoscute sau imprevizibile. Abia am reusit sa adorm gandindu-ma la ce va urma.

Dimineata m-am trezit inainte sa sune ceasul, m-am ridicat din pat si m-am dus direct la geam sa trag jaluzelele. M-am linistit instant dandu-mi seama de ce eram agitat cu o seara inainte. Era soare afara si cativa nori. Da, vremea ma nelinistea pentru ca putea la fel de bine sa fie o zi innorata sau mai rau, sa ploua. Mi-am impachetat aparatu foto si obiectivele si am plecat acasa la Adriana unde trebuia sa o pozez cand pleaca de acasa impreuna cu Raul.

La 11:25 ajunge si Raul si facem cunostinta. La prima vedere parea un tip ok, dar eu inca ma intrebam cum este Adriana si cum voi putea lucra cu ei... ce pot sa-mi permit si cat pot sa-i fortez sa faca ceea ce spun eu. Am facut cateva poze la bloc apoi am inceput sedinta foto in piata Unirii urmand sa mergem prin centru, la catedrala si "mai vedem pe unde daca ne permite timpul".

Am ajuns in unirii, am facut cateva poze, apoi am luat-o pe jos spre catedrala.

Pe drum o gramada de oameni le urau "Casa de piatra" si ma uitam cum se da lumea la o parte... pe un trotuar de 1.5m latime. Lucru care in mod general nu se intampla si trebuie sa te incorzi cand treci pe langa cineva ca sa fi sigur ca nu esti imbrancit si cazi in mijlocul drumului. Pe drum din discutiile pe care le aveam cu Adriana si Raul sau la care asistam, mi-am dat seama ca sunt un cuplu cu care voi lucra usor si fara retineri. Sunt persoane foarte deschise si glumete care nu doar zambeau din politete la o gluma ci si raspundeau la ea. In centru s-a desprins prima ata din rochia Adrianei si au zis "Hai sa intram undeva sa ne dea o foarfeca". Am intrat intr-o librarie ca sa ceara o foarfeca si acela a fost un moment in care ma gandeam: Cred ca ar fi momentul sa-mi schimb rucsacul pentru aparatura foto... portocaliul asta prea iese in evidenta si nu se asorteaza prea bine cu fotograful.

Am ajuns apoi la catedrala si am facut cateva poze apoi am mers in parcul din spate ca sa continuam sedinta foto.


Si dupa ce am terminat sedinta foto si credeam ca toate grijile s-au terminat, ma uit la numarul pozelor si vad ca facusem aproximativ 150 de la 11:30 si pana la 13:00. Asta insemna destul de mult... aproape jumatate din card. Partea proasta era ca nu aveam inca un card si mai aveam de pozat 3 sferturi din nunta si la 15:00 trebuia sa fiu in Dumbravita la biserica.

Acasa nu ma mai puteam duce sa descarc pozele asa ca trebuia sa apelez la cineva care era disponibil sa-mi imprumute un card pana seara la 10. Asa ca l-am sunat pe Bogdan sa-l intreb ce mai face. Iar el entuziasmat imi spune ca se pregateste sa mearga la intalnirea fotovest pentru ca afara e frumos...

Intr-adevar afara era frumos, dar mie imi trebuia cardul lui :)) .
Nu am putut sa-l privez de libertatea de a face si el poze in acea zi desi mi-a zis ca renunta la intalnire ca sa-mi dea cardul... asa ca i-am propus alternativa de a ma duce la el si sa imi depozitez pozele la el. Norocul meu a fost ca statea aproape de unde lasasem eu masina si pana la 13:30 am reusit sa golesc cardul si mai aveam la dispozitie 30 minute ca sa ajung la biserica. Pe drum, urmand legile lui Murphy in fata mea nimereau blonde la volan, incepatoare, masini de la scoala de soferi... si eu incepeam sa dau muzica din ce in ce mai incet de parca timpul ar fi trecut mai greu asa.

Dar nu trecea. Am incercat sa ma gandesc la alte chestii dar in minte imi veneau numa faze de genu: oare de ce nu mi-am cumparat pana acum inca un card? Ce se mai poate intampla rau... o sa mi se termine bateria? Parca as fi fost mult mai linistit acum daca aveam 2 carduri si grip-ul pentru aparat in care as fi putut sa pun bateriile de rezerva de la blitz? La blitz de ce am baterii de rezerva si la aparat nu, desi pana acum tot aia de la aparat se termina prima? Si pe langa asta de ce mai am inca 6 acumulatori acasa in 2 statii emisie-receptie pe care le folosesc o data la 5 luni in loc sa-mi fi luat grip si sa le folosesc pentru aparat?

Si dupa ce am terminat cu intrebarile si tortura psihica am ajuns la al 2-lea semafor din dumbravita unde trebuia sa fac la stanga... din cate imi aminteam... sau era inainte de al 2-lea semafor la stanga? Sau dupa? Noroc ca ei stateau in mijlocul drumului pe strada cu semaforul in parcarea din stanga si am vazut si biserica.

Cat era rosu la semafor ma apucase senzatia de grandomanie care imi soptea la ureche: Fara fotograf nu poate incepe nunta... oricine poate sa intarzie, dar fotograful nu poate sa fie ultimul. Este acceptabil sa astepti dupa ceilalti dar dupa fotograf, nu... pentru ca el este cel mai important!

Asa, am ajuns si la biserica si a inceput ceremonia religioasa. Mi-am luat ghiozdanelu portocaliu si m-am asezat in prima banca sa nu cumva sa ratez vre-un moment important. Ma asteptam totusi sa fie ca la ortodocsi, unde ai de pozat un intreg ritual in diferite etape cu pus de coroane, ture prin biserica etc etc dar nu a fost asa. Cam 1 ora si ceva stateam in prima banca si ascultam ce predica pastorul si eram atent ca la curs. Atmosfera a fost diferita fata de ceea ce intalnisem eu prin alte biserici pana acuma si predica mi s-a parut mult mai interactiva decat in alte parti.

S-au spus poezii, s-a cantat... si asta o mare parte din timpul petrecut acolo. Eu inca stateam in prima banca si asteptam sa se intample ceva ca sa trebuiasca sa pozez. Pana la urma a avut loc si acesta si asteptam urmatoarea provocare, si anume acele joculete.

Jocurile mi s-au parut foarte interesante si asemanatoare cu jocurile de autocunoastere sau cele care se folosesc la coeziunea grupurilor. Au fost mai multe jocuri dar cel mai interesant mi s-a parut cel in care Adrian si Raul au fost asezati spate in spate pe cate un scaun, cu o furculita si un cutit in mana (unde furculita o reprezenta pe Adriana si cutitul pe Raul) si li se adresa cate o intrebare. De exemplu, la intrebarea "cine va schimba prizele in casa?" amandoi au ridicat cutitul, ceea ce insemna ca Raul va schimba prizele si amandoi raspundeau corect. Daca la alta intrebare unul ridica cutitul si celalalt furculita, cel care gresea trebuia sa mance o bucata de lamaie. Pana la urma jocul s-a incins si cineva din juriu implicandu-se prea mult, a gresit la corectarea unui raspuns, urmand sa ia el lamaia.

Si evident ca a 2-a zi am dat o fuga pana la real sa-mi cumpar inca un card de 4Gb ca pe viitor sa evit evenimentele neplacute :D

"Am fost extrem de incantati cand am vazut pozele. Ai facut minuni! Adica nu ne asteptam sa iasa atat de bine! Multumesc mult! Esti un tip foarte talentat si nu spunem noi, care am beneficiat de talentul tau, ci toti care ne-au vazut pozele. Te vom recomanda cu siguranta mai departe!
Iti multumim mult."

5 comentarii:

Anonymous said...

sunt extrem de incantata!!!!!! (Raul inca nu a vazut)Multumesc mult..... Uff, daca stiam ce emotii ai cu cardul ti l-as fi dat pe al meu... aveam doua.

Anonymous said...

Pentru Adriana si Raul "Casa de piatra" si multa dragoste, pace si sanatate. Pentru fotografii nota 10 si pentru poveste/ritm nota 10,5. Pentru idee 11. Multumesc Adriana! Salutari tuturor din Targoviste. Va multumesc!

angela said...

draga Teo, esti bun! foarte bun! Felicitari!..admir pozele, asa cum le-am admirat si pe cele ale Sperantei...asta e darul tau..sa faci poze.. ma intreb la ce iti foloseste aici..psihologia???

Băcuş Teodor said...

Psihologia inca nu stiu la ce-mi foloseste atunci cand fac poze. Ea ocupa planul carierei in viata mea iar fotografia planul pasiunilor si hobby-urilor :)

Multumesc de aprecieri.

Anonymous said...

Un articol frumos si bine scris, voi revenii cu siguranta