Street iar... cu Bogdan Apostol

Aseara am vorbit cu Bogdan ca azi mergem si cumparam fundal pentru studio. Am mers in kappa, euro si terra si nu am gasit nimic... Pana la urma a intrebat el o vanzatoare de acolo unde putem gasi un magazin cu perdele sau ceva asemanator si evident am specificat ca ne trebuie acea panza ca fundal foto :P . Ne-a indicat vanzatoarea un magazin in apropiere si am plecat la shopping. De la un material 2x3m am ajuns sa constatam ca nu ne ajunge si am cumparat 8.5m liniari care vor urma sa fie transformati in 4(si ceva)x4(si altceva). Astia 8.5m ne-au costat cam 130 Ron dar este o investitie necesara pe care trebuia sa o facem. Am plecat de la magazin fericiti ca visul nostru cu studioul incepe sa se contureze incet incet... asa ca am plecat la KFC sa sarbatorim cu niste crispy strips.

Dupa ce am dus si eu materialul acasa, am pus bateria de la aparat la incarcat si am plecat la Bogdan sa iesim la pozat. Am mers prin parcul Central, parcul Botanic si apoi pe malul Begai. La pozat am plecat cu gandul de a fotografia toamna dar, din nou, m-am intors acasa cu cateva "portrete de strada". Si cand ma gandesc ca acum 1 an si ceva spuneam "mie nu-mi place sa pozez oameni!"...

Cand ne plimbam pe langa bega s-a intamplat ceva ce cred ca o sa-mi poarte noroc la facut poze. Am luat stralucita decizie sa cobor aproape de apa (fiind nivelul mai scazut din cauza ca se curata Bega) si cand am coborat (evident nu pe scari pentru ca eu sunt grabit) am pus mana intr-un gainat de porumbel... am crezut ca s-a lipit de mana pentru ca era uscat dar cand am icnercat sa-l dau la o parte s-a pus si pe celalalt deget. iar celalalt deget a fost cel cu care declansez aparatul... deci, o sa am noroc la pozat :D



1 comentarii:

James_JP said...

Lumea pare mult mai clară, mai liniştită, mai pură şi mai plăcută prin "lentilele unui fotograf".
Bineînţeles depinde şi de poze. Dar parcă pozele te fac să te deconectezi de starea în care te aflii şi te introduc într-o stare de linişte şi observare. Când priveşti la ele uiţi de fuga continuă contra timp în care te aflii, parcă te transpun pentru câteva momente într-o altă realitate, şi pentru câteva secunde, te relaxezi.
De aceea îmi plac pozele.