Cosmai Sergio Jr. si mamica

Aproximativ acum 2 luni eram in fata la mall pentru a poza o cununie civila si in timp ce asteptam sa vina viitorii miri observ ca de la o masa se ridica o femeie gravida si incepe sa paseasca spre mine uitandu-se insistent la aparatu foto care imi atarna de gat. Nu mai tin minte exact frazele care le-am schimbat in acel moment dar tin minte ca mi-a spus ca vrea niste poze cu burtica si daca as putea sa programam o sedinta foto in acea zi. Am zis ca nu stiu daca pot chiar in ziua aia pentru ca aveam si cununia civila si cum ajung acasa am de lucru la poze. A inteles care e situatia si mi-a zis ca e ok si maine dar sa-i spun unde am studioul.

Studioul?! Aoleu ma gandeam... de cat timp imi tot planific infiintarea unui studio si tot aman pentru ca trag de tot felu de scuze ca nu am aparatura de studio, ca nu am fundal, ca nu am unde, ca ma costa prea mult ca etc etc. Daca stau bine sa ma gandesc este destul de usor sa improvizezi un studio cu un fundal de panza si niste lumini portabile (care apropo... le am). Si pe langa asta de cateva luni chiar vorbisem cu un prieten (Bogdan Apostol) ca ar trebui sa ne facem un studio si sa lucram ca parteneri. Si culmea, incepusem sa ne mobilizam pentru ca isi cumparase si el aparat foto si se apucase de citit manualul tehnic al aparatului + alte chestii.

Totusi am cazut de comun acord ca putem face pozele si in alta parte. Stabilisem locatia si urma sa plec. Cu o ora inainte ma suna si-mi spune ca a uitat sa cumpere papucei la copil (pentru sedinta foto) si daca pot eu sa ma duc sa iau de la real ca imi da ea banii. Am acceptat si am plecat la real sa caut papucei. Si... ajung pe raionul cu articole pentru copii mici de tot... foarte mici. Si incep sa ma holbez... pampers... caciulite... bluzite... ciorapei... ciorapei mai grosi... si... papucei. Ok, dar de care? Ce numar? Exista oare si numar? Eram in dilema... sunt prea mari? Sunt standard? Daca astia se poarta de la 2 ani in colo iar copilului ii trebuie pentru cand are 2 luni? Multe intrebari de care pana acum nu ma lovisem, dar stiam ca pana la urma va veni vremea cand ma voi afla iar pe acel raion, cumparand "ceva" pentru copilul meu. Asa ca nu puteam ignora intrebarile astea si sa iau orice. Pana la urma am sunat-o pe mama ca sa-mi dea un sfat si m-am hotarat ce sa iau. Dupa o sedinta foto de cateva ore am iesit la un suc sa-si aleaga pozele pe care le vrea. Se uita peste poze, apoi imi spune ca ii plac si ca ar vrea sa fotografiez si nasterea copilului. Incepusem sa ma gandesc la faptul ca o nastere este totusi ceva important si foarte diferit de ceea ce fotografiasem eu pana atunci. In nici un fel nu se poate compara cu rafting-ul sau alte teme pe care le-am abordat pana acum. Dupa ce am tras de 3 ori aer in piept si incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea de a fotografia nasterea am revenit iar la stilul meu organizational si am intrebat-o: Cand?
Mi-a zis ca pe la inceputul lunii septembrie, si s-a uitat la mine ca si cand as fi zis o prostie. Dar eu, dornic sa clarific problema cat mai bine si sa planific la minut totul, i-am cerut sa-mi spuna mai exact cand la inceputul lui septembrie. Nu a trecut nici o secunda dupa aceasta fraza si mi-am dat seama ca nu are cum sa-mi dea un astfel de raspuns. Dar totusi eu ma asteptam in continuare la un raspuns exact... inclusiv ora.

De atunci nu ne-am mai vazut, pana intr-o seara cand am primit un telefon... la ora 23 si ceva. Raspund linistit la telefon si aud o voce agitata care spune. Alo?! Teo?! Ceau, Stela sunt. Vroiam sa-ti spun ca mi s-a rupt apa acuma si in noaptea asta o sa nasc!

Reactia mea a fost: o-o... exact acum?! De ce nu mi-a zis mai repede? Daca as fi stiut nu dadeam acumulatorul de la aparat imprumut. I-am spus ca nu sunt sigur ca pot sa vin din cauza ca nu am acumulator si la ora aia nici nu mai aveam de unde sa iau... incerc sa rezolv cumva problema dar nu pot sa promit nimic. Dupa ce am inchis telefonul mi-am dat seama ca nu avea cum sa-mi spuna dinainte... duuh... dar cateodata cand esti obsedat de planificarea cat mai exacta a timpului, ai impresia ca si D-zeu are datoria de a face dimineata cand vrei tu.

A 2-a zi m-a sunat sa-mi spuna ca a nascut pe cale naturala si ca totul este ok si copilul e sanatos. Din nou eu ramasesem blocat. ce se raspunde in astfel de cazuri? Cand cineva isi ia un telefon mobil ii zici sa-l stapaneasca sanatos. Cand e ziua cuiva ii zici La multi ani. Cand cineva ia un examen, ii zici Felicitari. Dar in cazul aducerii pe lume a unui copil ce se zice? In fine, ramasesem blocat in continuare si scoteam numa niste sunete ciudate la telefon dar nici alea foarte sigure. Atat de nesigure si inexistente incat m-a intrebat: Mai esti?
Da, normal ca mai sunt... ascultam ce zici. De fapt asteptam sa spuna ceva la care sa pot raspunde si eu in functie de cunostintele pe care le am. La copii inca nu ma pricep :) .

Si, am fost chemat la maternitate sa-l fotografiez pe ala mic. Aveam emotii, dar nu legate de partea tehnica ci fata de situatia cu care aveam sa ma confrunt. Am ajuns la ea in salon, si am inceput sa povestim... mai mult ea pentru ca sigur eu nu aveam un eveniment mai important de povestit in comparatie cu ea. Dupa ce am discutat putin mi-a zis: Nu vrei sa-l tii si tu in brate? si l-a intins pe al mic spre mine. Am sarit de pe scaun spunand NUUUUUUUUUUU! Cum sa-l tin... era asa de mic, si fragil, si aveam impresia ca o sa-l scap. Era prima data cand vazusem un copil asa de mic live. La televizor am vazut, dar live e cu totul altceva.

A fost unul din cele mai speciale momente pe care le-am fotografiat vreodata si totdata unul in care nu am putut sa nu ma implic emotional.

PS: Copiii mici sunt atat de mici...

1 comentarii:

Anonymous said...

nici nu stiam ca ai instinct patern asa dezvoltat :P
foarte frumos bebe si mamica... felicitari