Project Urban Warrior

De ceva timp, eu si un prieten de-al meu Ciprian am inceput sa ne dezvoltam o obsesie pentru arme... airsoft. Pentru arme reale avem obsesia de mult timp dar momentan numa atat ne putem apropia de feeling-ul unei arme reale. Azi in sfarsit si-a luat luneta si problema de precizie a fost rezolvata... asa ca trebuia sa facem o mica competitie de genul "Care nimereste sarma aia de la 20 metri", "Care nimereste chistocul de tigara", "Care gaureste primul cutia de bere" si asa mai departe. Dupa cateva ore de relaxare impuscand cutii de bere a venit vorba de poze. Inca de la prima achizitie ne tot faceam poze ocazionale in casa in diferite ipostaze caterincoase dar nimic serios. Atentie la lumina, NU. Atentie la atitudine, NU. Atentie la incadrare, NU. Dar azi am zis sa nu mai ratam ocazia... si oricum mai aveam un sfert de baterie care trebuia golita.

In 10 minute am adus sculele necesare, am amplasat blitz-ul dar... am inceput sa ne prostim, ca de-obicei. E greu sa fi serios cand joaca de-a soldatii sau teroristii, aplicata la 2 persoane de 20+ de ani este ceva total opus seriozitatii. Totusi dupa 10-15 minute am inceput amandoi sa ne gandim la niste cadre.

De foarte mare ajutor este degetul aratator de la mana stanga (sau dreapta daca poti fotografia cu mana stanga). Avand mainile destul de lungi imi este destul de usor sa dirijez privirea cuiva in directia pe care o vreau.

De ce cu degetul? Pentru ca de multe ori spun: uita-te in stanga, mai jos, putin mai sus, nu asa mult, mai la dreapta, acuma e bine. Nu, iar te uiti in alta parte, mai jos, asa...

E mult mai usor cu degetul, PUNCT :D .

"Project Urban Warrior" va fi un proiect cu multe poze de genul asta pentru ca ne plac armele, si vrem sa avem poze cu ele sa parem macho, sa le punem pe hi5, sa agatzam femei si sa le zicem ca am luptat in Kossovo. Nu, glumesc, pur si simplu ne plac armele si pozele cu ele, si de-aia vrem sa continuam sa ne prostim in felu asta prin tot felu de locatii, cu tot felu de haine si in tot felu de scene. Este ceva amuzant si interesant (pentru noi :P) in acelasi timp si pe langa toate astea este imposibil sa nu apara probleme tehnice pe care voi fi nevoit sa le rezolv la fata locului. Ceea ce reprezinta un exercitiu bun. Mai bine sa fac greseli cand ma prostesc decat sa le fac atunci cand nu am voie sa gresesc.


"Sometimes, the only thing I have... is my rifle"

1 comentarii:

Lexi said...

Teo rullllzz!