Project Urban Warrior

De ceva timp, eu si un prieten de-al meu Ciprian am inceput sa ne dezvoltam o obsesie pentru arme... airsoft. Pentru arme reale avem obsesia de mult timp dar momentan numa atat ne putem apropia de feeling-ul unei arme reale. Azi in sfarsit si-a luat luneta si problema de precizie a fost rezolvata... asa ca trebuia sa facem o mica competitie de genul "Care nimereste sarma aia de la 20 metri", "Care nimereste chistocul de tigara", "Care gaureste primul cutia de bere" si asa mai departe. Dupa cateva ore de relaxare impuscand cutii de bere a venit vorba de poze. Inca de la prima achizitie ne tot faceam poze ocazionale in casa in diferite ipostaze caterincoase dar nimic serios. Atentie la lumina, NU. Atentie la atitudine, NU. Atentie la incadrare, NU. Dar azi am zis sa nu mai ratam ocazia... si oricum mai aveam un sfert de baterie care trebuia golita.

In 10 minute am adus sculele necesare, am amplasat blitz-ul dar... am inceput sa ne prostim, ca de-obicei. E greu sa fi serios cand joaca de-a soldatii sau teroristii, aplicata la 2 persoane de 20+ de ani este ceva total opus seriozitatii. Totusi dupa 10-15 minute am inceput amandoi sa ne gandim la niste cadre.

De foarte mare ajutor este degetul aratator de la mana stanga (sau dreapta daca poti fotografia cu mana stanga). Avand mainile destul de lungi imi este destul de usor sa dirijez privirea cuiva in directia pe care o vreau.

De ce cu degetul? Pentru ca de multe ori spun: uita-te in stanga, mai jos, putin mai sus, nu asa mult, mai la dreapta, acuma e bine. Nu, iar te uiti in alta parte, mai jos, asa...

E mult mai usor cu degetul, PUNCT :D .

"Project Urban Warrior" va fi un proiect cu multe poze de genul asta pentru ca ne plac armele, si vrem sa avem poze cu ele sa parem macho, sa le punem pe hi5, sa agatzam femei si sa le zicem ca am luptat in Kossovo. Nu, glumesc, pur si simplu ne plac armele si pozele cu ele, si de-aia vrem sa continuam sa ne prostim in felu asta prin tot felu de locatii, cu tot felu de haine si in tot felu de scene. Este ceva amuzant si interesant (pentru noi :P) in acelasi timp si pe langa toate astea este imposibil sa nu apara probleme tehnice pe care voi fi nevoit sa le rezolv la fata locului. Ceea ce reprezinta un exercitiu bun. Mai bine sa fac greseli cand ma prostesc decat sa le fac atunci cand nu am voie sa gresesc.


"Sometimes, the only thing I have... is my rifle"

Stilul Tau... de Andreea Papp

Andreea Papp stie ce vrea!

S-a vazut asta din primul minut al colaborarii noastre. Stia ce cadre vrea, unde le vrea si cum. Din acest motiv, munca mea a fost usurata permitandu-mi sa ma concentrez mai mult pe setarile aparatului si a luminii. Sedinta foto am planificat-o in mare parte cu cateva zile inainte avand de-a face cu mai putine situatii imprevizibile care au aparut in timpul sedintei.

La ora 14 trebuia sa ne vedem la sediu ca sa incepem sedinta foto. La 13:50 o sun sa-i spun ca am ajuns si ca o astept (eu am ajuns mai repede stiind ca am aparatura de despachetat si lumini de asamblat). Imi zice ca in 10 minute ajunge pentru ca abia a terminat "machiatorul" de aplicat machiajul (bun moment mi-am gasit sa exclud neologismele asa-i? :)) ). Machiaj profesional? Oare chiar o fi nevoie de asa ceva? Chiar se merita avand in vedere ca se pot face multe la post-procesare?

Da, chiar se merita! Chiar conteaza mult! Am lucrat 6 ore cu pauze de tigara murind de cald amandoi. Din cand in cand mai apareau urme de transpiratie deasupra buzelor. Vai de mine, ce ne facem? Nimic. O simpla apasare a unui servetel si problema a disparut. Si machiajul? Nu... machiajul a rezistat 6 ore. Daca stau bine si ma gandesc a rezistat mai bine ca noi.

Cat mi-ar fi luat sa prelucrez niste mici probleme de genu asta? Nici nu vreau sa ma gandesc. Exista posibilitatea ca din cauza unei mici urme de transpiratie sa fi pierdut un cadru bun? Da. Pe viitor ma voi gandi mult mai bine daca voi spune "Lasa ca aia se scoate la prelucrare" in loc sa remediez problema pe loc si sa fac alta poza.

Locatia? Locatia din partea mea a primit 10.000 de puncte din 10 pentru stil. Cand imi deschid cabinetul psiho cred ca stiu la cne sa apelez pentru consultanta in legatura cu decorarea :) .

Tavanul inalt de pana la 4m (atat am aproximat eu) mi-a permis sa ma folosesc de o sursa de lumina fara probleme si fara sa am parte de umbre nedorite. La unele cadre varful umbrelei ajungea pana la 3m inaltime astfel imprastiind lumina uniform pe o suprafata mai mare.

De ce mai am nevoie?

De o husa neaparat! E destul de greu sa cari o gramada de scule de studio dupa tine si e mult mai greu sa le cari fara husa sau cutie. Au fost momente in care am simtit ca imi lipseste a 3-a mana chinuindu-ma cu 2 ghiozdane, blitz-ul, trepiedu, usile pe care trebuia sa le deschid si cheile din mana cu care trebuia sa deschid portbagajul.

Per total a fost o sedinta foto reusita. Nici prea stresanta, dar nici fara eforturi.