Cum aflu diafragma optima a obiectivului?


     In ultima vreme am tot auzit urmatoarea fraza: Nu stiu de ce nu-mi ies clare anumite poze. Cu acelasi obiectiv unele ies bine iar altele nu. Si sunt facute ziua!

Sunt multe cauze care pot sa contribuie la neclaritatea unei fotografii si cu siguranta nu exista o formula magica ce poate fi aplicata in toate situatiile. Timpul de expunere, iso, diafragma, stabilizator de imagine, trepied, miscarea subiectului, miscarea fotografului, sunt doar cateva cauze.

Totusi, o problema care este ignorata de multa lume, este folosirea diafragmei optime a obiectivului pentru o anumita situatie. Adica?

Adica orice obiectiv are o diafragma optima la care el se comporta cel mai bine dpdv al claritatii. Astfel, o valoare care depaseste F8 sau F16 si care teoretic ar trebui sa ofere mai multe detalii (camp de profunzime mare), de fapt strica imaginea pierzand claritate. Din aceasta cauza, va incurajez sa faceti cunostinta cu obiectivele voastre si sa aveti un “tabel de performanta” al fiecarui obiectiv in parte. Nu este ceva dificil de facut si nu trebuie facut decat o singura data pentru fiecare obiectiv. Ignorati ce spun profesionistii pe site-uri cand scriu cate un review la un obiectiv. Azi, tu esti cel care da nota obiectivului tau. 

De ce sa nu iei in considerare ceea ce au scris altii? Simplu.

1. Cel care testeaza obiectivul poate nu are acelasi aparat ca al tau. 
2. Poate nu are aceleasi setari ca cele facute de tine
3. Poate tu vrei sa testezi obiectivul cu un filtru pe el (in acest caz recomand testarea sa fie facuta si cu filtru pe obiectiv si fara... daca filtrul aduce modificari asupra calitatii imaginii, e bine sa stii de ele)

Metoda este simpla si se poate pune in practica urmand urmatoarele indicatii:

Necesar:
- Aparat foto
- obiectivul care urmeaza sa fie testat
- filtre (optional)
- trepied
- telecomanda
- un subiect destul de detaliat si de mare astfel incat sa fie o distanta de 2-3 metri intre subiect si aprat (poti sa folosesti si mai multe obiecte in acelasi cadru)
- foaie si pix

Procedura
1. Se aseaza aparatul pe trepied si se incadreaza subiectul dupa plac. Pozitia subiectuli si a aparatuli nu se va mai modifica pe durata intregului test.
2. Pe foaie se numeroteaza focalele trecute pe obiectiv  (Exemplu: 18mm, 24mm, 35mm, 45mm, 55mm)
3. Se incepe cu testarea obiectivului la prima focala (18mm) facand o fotografie la fiecare valoare de diafragma pe care obiectivul o permite. Atentie! Expunerea trebuie sa fie corecta la fiecare fotografie. 
4. Se repeta testul si la celelalte distante focale si valori ale diafragmei.
6. Se descarca pe calculator toate imaginile si se evalueaza fiecare poza dpdv al claritatii.
7. Pe tabelul de pe foaie se dau note sau calificative in functie de evaluarea facuta pe o anumita poza.

Exemplu:

Focala
Diafragma
Nota
18mm
F5.6
**

F8
****

F11
****

F16
***

etc
*

etc
*
24mm
F5.6
**

F8
****

F11
****

etc
**


Cum acord notele?
Notarea se poate face fie cu stelute fie cu cifre de la 1 la 4 fie orice alta metoda pe care voi o alegeti ca fiind cea potrivita pentru asa ceva.

Tinand cont de diafragma optima, veti putea evita greselile care pot duce la o claritate slaba din cauza ca ati selectat o diafragma inchisa dar gresita pentru acea situatie.
Exemplu teoretic: F32 in loc de F11 – unde F32 produce un rezultat mai slav dpdv al sharpness-ului chiar daca la acea diafragma campul de profunzime este mai mare.

Recomandat pentru:
- Fotografia de peisaj
- Arhitectura urbana
- Fotografia de produs
- Fotografia de noapte
- Fotografia panoramica

Sambata la o cafea pe malul Surducului

Tally Caffe Ad

Se pare ca in ultima vreme ma atrage tot mai mult ideea de reclama si promovare a unui produs.





Teste cu diferite font-uri



Autoportret Bacus Teodor

Pentru ca nu mi-am mai facut de mult timp unul.


Cand nu mai ai chef sa-ti pozezi motocicleta...

Nu am mai desenat de aprozimativ 6 ani... dar azi n-am mai rezistat. Ceva din mine a zis: Trebuie sa desenezi iar!!!! Asa ca mi-am ascultat vocea si am inceput sa desenez. Si dupa 4 ore rezultatul a fost acesta:

"Vreau poze intr-o cladire parasita!" - Lavinia Nica



Acum 2 saptamani suna telefonu... cam asa incep povestile la mine, cu telefonul care suna. Era Lavinia care imi zice:

- Speedy (ca asa sunt cunoscut in alt anturaj) vreau si eu niste poze.
- Asa... de care?
- Pai vreau cu role, cu camasa, cu atitudine... vreau ceva fain... si vreau de 3 ani de zile da vad ca numa acum e pe cale sa se indeplineasca. Imi faci poze?
- Da... dar de care vrei? Vrei in studio sau vrei afara?
- Nu... nu vreau in studio.
- Pai de ce? Acuma cand mi-am terminat si eu studioul tu vrei afara? (asta era un semn rau)
- Da... vreau intr-o cladire parasita... nu vreau in studio cum are toata lumea. (asta era al 2-lea semn rau)
- Dar eu nu stiu nici o cladire parasita, si toti muppetzii vor poze printre ruine... unde se fac majoritatea nud-uri. Ceea ce eu oricum nu stiu sa fac pentru ca-mi ies pozele porno.
- Nu conteaza... oricum nu vreau nud, dar vreau poze intr-o cladire parasita, un zid darapanat... zi-mi o locatie unde putem face poze din astea. (al 3-lea semn rau)
- Stiu cetatea de la Soimos... langa Lipova
- Prea departe... si acolo n-am unde sa ma schimb (al 4-lea semn rau)
- Na, naspa... eu nu stiu nici o cladire parasita si fotografii care pozeaza in astel de locatii nu vor sa spuna unde e cladirea pentru ca... e secretul fotografului. La fel cum alti fotografi care in general pozeaza fashion nu spun cum au folosit lumile pentru a ilumina subiectul.

Am terminat discutia , am inchis telefonul si asta a fost. M-am impacat cu ideea ca nu gasim locatie.

Acums a fac o paranteza despre fotografii care nu vor sa-si spuna secretele. Fotograful meu preferat este Joe Mc'Nally (despre care probabil am mai amintit in alte postari). Acest fotograf a pozat la viata lui cam tot ce se putea poza, fashion, fotojurnalism, sport, wildlife avioane pt National Geographic etc etc. Ce mi-a placut mie la el a fost atitudinea... tot timpul explica in detaliu cum realiza o anumita poza si niciodata nu a zis ca asta e secretul lui. Explica incepand de la lucruri banale pana la proiecte complicate.

Exact atitudinea asta am incercat sa o am si eu din mai multe motive:

1. Sunt psiholog, imi place sa ajut oamenii si de aceea daca stiu ca ceea ce impartasesc ajuta, atunci spun.

2. Daca sunt un fotograf bun si original, nu cred ca trebuie sa ma tem de faptul ca altcineva ar ptea sa-mi copieze munca. De ce? Pentru ca daca reusesc sa fiu creativ azi, maine, poimaine, inseamna ca in permanenta sunt in stare sa vin cu ceva nou. Deci, vreau sa va spun tot :D

Ok, sa continuam povestea. Mi-a sunat telefonul si era din nou Lavinia (asta se intampla acum 1 saptaman). Zicea ca e posibil sa fi gasit locatie. O tabara parasita de la Maciova.
- Ok, si putem intra acolo? Nu e a cuiva? Nu e a unei persoane de peste drum?
- Nu, e abandonata... nu zice nimeni nimic daca facem poze acolo. Plus ca acolo am copilarit eu, ma stie tot satul nu zice nimeni nimic.
- OK, dar sper ca nu ma pui sa sar garduri cu aparatul foto in spate...
- Nu, se poate intra pe usa, e doar o sarma care trebuie dezlegata.
- Sigur?
- Da mai, doamne ce speriat esti.
- Ok. Asa ramane atunci. cand mergem?

Prima data a zis ca miercuri, apoi joi, si pana la urma am plecat vineri.

Recuzita:
Eu aveam in recuzita urmatoarele: Portavoce, pusca airsoft, palarie de paie, palarie safari 1940, 2 masti de gaze, cagula mea de la motocicleta, o sfoara, un glob pamantesc... si cred ca mai era ceva. Aici apare o problema. Lista. Pe viitor imi voiface lista cu ce trebuie sa iau la o sedinta foto. In ziua in care a trebuit sa plecam, m-am trezit contra cronometru si nu mai stiam ce sa iau. Pusca de airsoft am eliminat-o la telefon dar portavocea si cealalta palarie si un cutit de vanatoare le-am uitat acasa... pentru ca nu mi-am facut lista.

Ea mai trebuia sa aduca rochia de mireasa a mamei si o coasa. La rochie a renuntat pentru ca nu vroia sa o strice... si coasa nu stiu de ce nu a mai adus-o dar dupa coasa chiar imi pare rau pentru ca s-ar fi potrivit perfect cu locatia... si cu Lavinia.

Bun, gata, la 3 ne-am urcat in masina si am pornit spre Maciova (care nu e sat de tigani... asa m-a rugat ea sa scriu ca sa inlaturam orice dubiu in privinta locatiei). Drumul intre lugoj si Maciova a fost exact cum imi place mie. Drum forestier... Si in timp ce ea imi explica ceva (nu mai retin ce dar posibil sa fi fost ceva important) eu ma gandeam ce fain ar fi sa merg pe acest drum cu motocicleta, ridicand praful in spatele meu si auzind cum suna BMW-ul prin acea padure. Apoi mi-am adus aminte de tabara in care am fost in clasele 2 si 3, care semana izbitor cu peisajul pe langa care treceam. In tot acest timp Lavinia continua sa-mi explice ce avea ea de ecplicat.

In cele din urma am intrat in sat si pe stanga era locatia mult dorita de ea si cauza de anxietate pentru mine. Totusi la prima vedere am fost surprins cand am vazut locatia. Nu era o cladire darapanata ci se vedea ca este o cladire parasita. Cu geamuri, perdele la geamuri, usile foarte vechi si interesante dar... erau inchise... semn ca cineva mai umbla pe-acolo.
Si trecand pe langa poarta o aud pe Lavinia:

Acum doua zile nu era lacat!!!! In acel moment am simtit ca rolurile noastre s-au schimbat... ea devenise pesimsta si eu optimistul. Deja ma vedeam sarind gardul si urland la Lavinia: Hai odata! M-ai adus pana aici ca vrei poze, acuma trebuie sa sari gardul! Nu ma intereseaza. Vreau sa fac poze!

Pana la urma la un colt de strada in apropiere am vazut un membru al populatiei indigene din Maciova City care statea cu un batz in mana si se uita intr-un copac. Am indemnat-o pe Lavinia sa se duca sa vorbeasca cu acea persoana eu cautandu-mi prin rucsac legitimatia de la Fotovest. Pana am gasit eu legitimatia si mi-am dat seama ca nu prea am unde sa o agat inafara de buzunar si sa arat ca un Hip Hopper, Lavinia a si vorbit cu omu si s-a intors inapoi in masina.

- Na? Ce a zis? Ne lasa sa intram? Poate sa ne deschida poarta?
- Nu... dar stiu cine are cheia.
- Ahaaaa... si ne da cheia?
- Da, e mama unei foste colege de liceu... vorbesc cu ea.
- Ok... dar va intelegeati bine sau in clasa a 11-a i-ai furat prietenu si de-atunci ti-a declarat vendetta?
- Da mai e ok, ne-am inteles bine.

Am plecat spre persoana care avea cheia. Si ajungem la poarta unde Lavinia zice:

- Sper sa aiba sonerie... ca aici lumea nu prea are sonerie.
- Pai strigi, bati in geam urli... eu sa-ti spun chestiile astea? :)) Striga: VECINEEEEEEEEEE!!!

Pana la urma a iesit mama colegei ei, am avut noroc ca a recunoscut-o... eu intre timp tot incercam sa fac vizibila legitimatia sa para legal ce facem etc etc.

Si auzim vestea proasta ca a fost data cheia inapoi la proprietar si ca proprietarul este in Caransebes. Na, deja erau prea multe scenarii negative sa mai cred ca vop poza in acea zi. Dar mama colegei ei a zis ca putem intra linistit pe-acolo ca este o usa numa cu sarma. Bun, derulam inainte. Am intrat prin efractie deznodand sarma care lega poarta, am analizat locatia si am inceput sa pozam.

E, aici deja au inceput problemele tehnice.

1. Afara ploua, era innorat si cladirea era inconjurata de pomi inalti si stufosi. Deci lumina era slaba si eu ma confruntam cu 2 obstacole:

a) D80-ul meu face poze acceptabile pana la iso 800... dupa iso 800 apare zgomotul. Si ce pacat... pentru ca lumina naturala trecea asa de frumos printre geamurile vechi cu gratii pe dinafara... si care cadea pe podeaua veche si uzata unde erau imprastiate niste frunze uscate. Bun... m-am impacat cu ideea.

b) fiind conditii de lumina slaba aparatul dadea rateuri la focalizare. Lampa de asistare a aparatului nu vroia sa functioneze pe modul manual :(. M-am impacat si cu ideea asta si am incercat sa ma adaptez.

c) Fiind o locatie indoor, nu am putut sa folosesc iubitul meu obiectiv 70-300 din cauza camerelor mici. Unele erau mici altele erau potrivite dar nu destul de mari pentru a putea incadra tot subiectul la focala de 300mm.

Prima poza pe care eu am considerat-o reusita din punct de vedere tehnic este urmatoarea.
Prima data am vrut sa folosesc lumina naturala care trecea prin geam. Dar evident nu am reusit pentru ca era prea slaba si... de unde iso 1600 acceptabil la D80? Asa ca am pus toata increderea in SB800 care era pe stativ cu umbrela infipta-n suport, si l-am scos afara dupa geam ridicandu-l la 2 metri inaltime. Fiind pe sistem Nikon, D80-ul poate declansa Sb800-le prin blitz-ul de pe aparat pus pe functia commander. Asa ca am inlocuit lumina soarelui cu lumina blitz-ului si ceea ce vedeti voi in poza nu sunt razele de soare trecand prin geam ci blitzul meu dragutz :D

Folosind aceeasi tehnica, am facut si urmatoarea poza. Am deschis dulapiorul de la acel birou, am pus sb-ul inauntru cu senzorul de declansare in sus si cu blitz-ul orientat spre Lavinia.
In urmatoarea poza n-a mai mers manevra cu sb-ul pentru ca era distanta prea mare de la geam la pamant si geamul prea inalt. Asa ca a trebuit sa cresc valoarea ISO pana la un nivel enervant si sa ma multumec cu ce obtin. Aceasta este una din pozele mele preferate.


Apoi totul a venit de la sine si am lucrat pe recuzita, camere, si atitudini. Mi s-a parut foarte usor sa lucrez cu Lavinia pentru ca a contribuit mult la poze si in loc sa aleaga atitudinea "nu stiu... tu esti fotograful... da o sugestie" a ales sa vina si ea cu idei. Deci a fost o colaborare cot la cot nu o sedinta foto alcatuita din indicatii ca "stai asa", "zambeste" etc.

Semi-Lansare Mini-Studio Foto


Dupa cum scrie in titlu, nu am lansat studioul foto ci l-am semilansat. De ce? Pentru ca sunt o gramada de probleme tehnice care trebuie rezolvate pana se ajunge la lansarea finala... care trebuie sa fie una atistica. Deci asta a fost doar pentru a vedea ce iese, ce nu iese, cum ma pot misca in spatiu, de ce mai am nevoie, pana unde pot sa ridic blitz-ul, cum pot sa blochez lumina, cu ce pot sa o blochez, care din cele 3 blitz-uri sa le folosesc, cat de tare imi reflecta inapoi lumina care loveste peretii etc etc.

Studioul m-am trezit sa-l lansez destul de tarziu... adica seara. Si cum nu puteam sa-l lansez de unu singur l-am sunat pe Cipi (Prietenul cu care ma prostesc de fiecare data cand am chef de poze cu arme). I-am zis la telefon:
- Ba, hai cu toate armele si ce haine ciudate mai ai, ca tragem sedinta foto, ca mi gata fundalu, ca mi gata aia si aia si aia.
- Toate armele? Meeeen.... pentru?
- Da ma, toate! Hai odata! (apropo, noi stam usa in usa)
Asa ca si-a luat pistoalele intr-o plasa, si pusca in spate si a venit la mine. Am montat fundalu negru, am montat blitzu... si cand sa pun umbrela mi-am dat seama ca e prea jos candelabrul si ca va trebui sa-l schimb daca vreau sa am mobilitate. Apoi am oibservat ca fundalul e prea lat... ceea ce este bine ca se poate labartza subiectul dar e rau ca trebuie sa-i fac un suport mai lat. Trecand peste astea, ne-am apucat de pozat... dar eu nu prea aveam chef sa fiu fotograf ci aveam chef sa fiu fotomodel si sa ma prostesc. Si astfel, Cipi, care trebuia sa fie subiectul meu de test, a devenit fotograful :) ... cu cele mai putine poze facute in acea zi.

Iesire cu motoru pana la Ana Lugojana

Autoportret

Din pacate... de fapt nu. Din fericire, am dat aparatul foto pe film (minolta X700). De ce spun din fericire? Pentru ca el s-a transformat in echipamentul pentru motocicleta. La mine oricum statea doar in dulap langa D80 si nu era folosit, dar asa a ajuns la cineva care chiar doreste sa-l foloseasca mai mult decat mine. Si-asa nu am mai facut eu poze in ultima vreme si asta s-a vazut destul de bine...

Intre timp am uitat cum se fac pozele cu telecomanda si am desfacut telecomanda crezand ca e defecta cand de fapt eu selectam setarea pentru telecomanda infrarosu - ceea ce anuleaza telecomanda prin cablu :D . In fine, ideea este ca Minolta si-a gasit un nou stapan iar eu incet incet reusesc sa-mi conturez visul de a avea motocicleta si de a avea echipamentul adecvat :)